Două metode de a face glazură pentru căni ceramice

Există două moduri de a face o glazură de cupe de ceramică: una este să combinați solul sau roca originală și să o folosiți.

Există două moduri de a face o glazură de cupe de ceramică: una este să combinați solul sau roca originală și să o folosiți. O altă metodă este să amesteci pământ sau rocă, să-l topești cu focul și apoi să-l răcești brusc pentru a forma sticlă, numită frită. Glazura realizată în acest fel se sparge într-o pulbere fină amestecată cu apă pentru a face din ea un suc lipicios pentru agățarea taglelor. Dacă pasta nu este suficientă pentru a adera la țagle, puteți amesteca în pastă dextrină, glicerină sau alte substanțe organice lipicioase, cum ar fi pasta de varec, etc. Unele corp goale agăță imediat glazura după uscare în aer liber, dar și în avans la 800 ~ 900 de grade calcinare la temperatură scăzută, adică așa-numita ardere simplă înainte de agățarea glazură.

Prima metodă se numește „glazură verde suspendată”, care este folosită mult în China. Și porțelanul străin este folosit în general în așa-numita metodă de „ardere simplă”. Prin urmare, primul lucru care trebuie să distingem o bucată de porțelan este dacă este nefiertă sau negătită și, în general, putem ști dacă este fabricată în China sau în străinătate. Dar acest lucru poate fi folosit doar ca un indiciu relativ convenabil, desigur, pentru maestrul general al ceramicii cu care oamenii sunt familiarizați. Unii imitatori japonezi ai porțelanului chinez antic sunt proiectați în mod deliberat pentru a-i face pe oameni să creadă că sunt agățați dintr-o privire. Dacă o decizie este luată numai pe baza acestui lucru, este adesea ușor să fii păcălit.

Când agățați glazura, dacă semifabricatul este ars, acesta este de obicei pus rapid în sucul de glazură bun imediat scos, astfel încât glazura să fie aspirată pe suprafața semifabricatului și acoperită cu o perie sau un stilou ca uniform. În cazul unui castron de ceai, este necesar să puneți rapid piciorul bolului în glazură și să vă grăbiți în sus și în jos de două sau trei ori, ceea ce se numește „metoda de înmuiere a glazurei”. Dacă este mare, poate fi agățat cu ceva de genul o oală pentru a umple glazura, care se numește în general „metoda glazură turnată” sau „metoda glazură cu alunecare”.

Glazură agățată brută, dacă în interiorul și exteriorul unei glazură suspendată, este ușor să deteriorați corpul, așa că este necesar să injectați glazură în interior și să rotiți, pentru a fi uscate după imersie sau alunecare. De asemenea, perie utilă și stilou pentru a picta agățat, această metodă este utilizată în cea mai mare parte pentru glazură, cum ar fi dinastia Ming timpurie albastru și alb picior de articole apar adesea linii de perie, se poate vedea că această metodă a fost folosită. În plus, deși există o metodă de „atârnare”, dar folosită în principal pentru obiecte mari sau subțiri. De exemplu, porțelanul subțire, care pare să poată vedea prin așa-numitul „extruder”, nu are altă metodă de agățare cu glazură decât utilizarea acestei metode. Această metodă este: mai întâi pe interiorul glazurii, uscați exteriorul corpului gol subțire și apoi pulverizați glazura pe exterior. De exemplu, lucrările faimosului cuptor Jiao Tan din dinastia Song erau subțiri și groase, iar grosimea glazurii era chiar de una până la trei ori mai mare decât cea a semifabricatului. Dacă te uiți cu atenție la piesele acestor lucrări, este evident că există două sau trei straturi de glazură suspendată, așa că acest fel de porțelan este despre metoda de suspendare prin pulverizare. Un alt exemplu este roșu floare de piersic în epoca Kangxi, care este diferit de roșu Lang Kiln. Potrivit faimoasei scrisori a lui Dantekel care locuia la Jingdezhen la acea vreme, era făcută și prin „metoda de glazură prin pulverizare”.

Când corpul de țagle ceramice al glazurii suspendate este calcinat în cuptor, apa și alte substanțe volatile conținute în țagle și cuptor trebuie să se piardă și să înceapă să se micșoreze, în timp ce corpul țaglelor este încălzit și produce dilatare termică. La o anumită temperatură, unele componente ale corpului țaglelor încep să se topească și să formeze lichid pentru a umple porii din corpul țaglelor și se micșorează din nou. Glazura produce, de asemenea, dilatare și contracție termică. Când contracția glazurii este mai mare decât cea a semifabricatului, se vor produce fisuri pe glazură, iar când contracția glazurii este mai mică decât cea a semifabricatului, este ușor să se producă „deglazură”. Unele substanțe volatile nu încep să se evapore până când temperatura este ridicată. Pentru a preveni scăparea gazului și producerea de bule după topirea glazurii, temperatura cuptorului nu trebuie crescută rapid înainte ca glazura să înceapă să se topească, ci ar trebui să fie calcinată lent pentru a aștepta epuizarea gazului. În acest fel, acesta va fi încălzit după evacuarea gazului până când glazura este complet dizolvată. Dacă temperatura crește prea repede în acest moment, este ușor să se producă bule goale sau bule de glazură.